amănuntele sprijinite pe degetele mari
privite lung cu gândul la
acest racord delicat între ceea ce știi despre tine
și opțiunile reduse
în față ai mortul neprivit și senzația indusă
de a apuca
spre direcțiile pe care le dai celui mai aproape
mut

când se moare impersonal ascunzi lumânările
dai foc hârtiei de scris și holului mare unde se-adună toți la veghe
ca într-un intestin
sau o inimă construită de-un zidar orb
voi nu știți că astea sunt casele care mor din prima
secundă a cimitirului
dintr-o batistă tocită a bătrânei chelărese
ca într-o frică de ficțiune
sub seul lumânărilor

și tot strângi până când se zăresc
oasele și lumânarea
după ce ai privit la mort și la degetele împreunate în jurul
boțului de ceară
ale amândurora

mortul arată și el mâinile numai că degetele lui
au închis direcțiile în culoarea vânătă

în batistă și în frica de ficțiune încheiată azi
cei reci nu vorbesc despre
desprinderea degetelor tale din ale lor