bună ziua
iubești pe dumnezeu un bărbat doi copii o pădure
porți numai rochii
ai o casă scumpă în nord
conduci o mașină nouă albastră
te întrebi dacă slujba ți se mai potrivește
o schimbi
râzi morții în nas și crezi că nimic nu mai are esență
nici consistență

mereu te întrebi
dacă asta e tot

dar într-o zi te trezești și chiar când îți bei liniștită cafeaua
îl simți e Vulcanul viețuiește în tine
și nu știi de când

într-o singură zi toate acestea nu mai înseamnă nimic
când vulcanul din tine erupe așa peste noapte
și pârjolește tot ce atinge în jurul tău
atunci afli

apoi zici un altfel de
bună ziua
iubești pe Dumnezeu
iubești un bărbat pe copii nu mai dai doi bani pe rochii
nici pe mașini nici pe case
slujba ta e să-i faci fericiți pe alții
apoi te împaci cu vulcanul în tine
ai învățat să nu-l mai provoci
și-nveți să-ți porți viața în vârful picioarelor
să nu te-audă când treci