se iubesc lucrurile noastre
între ele
te iubesc te urăsc
de la mine la tine
e onestitate aici
ce bine

când mint
amintirile ies feliuțe
îți întind nutela cu grijă
pe ele
și ți le îndes în gură
înghite să te văd

îmi faci tratament
cu degetele alea strânse cu ușa
gura acoperă
frisonat
porțiuni de înțeles
îngrijorate de
acest efect devastator

toate după-amiezele sunt biserici
unde eu mă dezbrac
ca și cum pielea n-ar ascunde nimic
și nici sub limbă
n-aș ține pastile
divinația asta
duce undeva
ca un taximetrist nebun
către o noapte
absolută

panglicile care ne leagă
ies
atât de simplu
din chestii complicate

noroc că trebuie să trăim