Daca ai pleca...
As fereca in lacrima lumina,
mi-as reteza parul cu un ciob de intuneric
si mi-as tipa deznadejdea
alaturi de corul glasurilor
ce-si cinta celesta pedeapsa
a negasirii.

Daca ai pleca...
Tarina uscata mi-ar macina dintii
Pina cind Cel de Sus s-ar indura
Sa-mi inverzeasca glasul
In numele tau
Si m-ar preface in doina
Mistuindu-ma lent in cintecul ultim
Dinaintea plecarii.
Sau poate ca un demon al noptii
m-ar atinge in treacat cu umbra sa
si-atunci...
m-as preface in ochi de luna
de unde ti-as zimbi tie,
urindu-ti "nemarginire usoara".

Daca ai pleca...
m-as face copac si uitare de sine
in fiecare rascruce
ce poarta amprenta trecerii tale
si-as astepta o eternitate
intoarcerea ta
plingindu-mi in frunze
de dor arse nalucile.
Iar inima mea doar o mina uscata
Cu ghimpi
Insingerind cu neintelese cuvinte
Zarea.
Plecarea ta
O floare strivita
Un vers ramas neterminat.

30.06.2002