E înalt abisul
nu există trepte
cărările duc toate
înspre adânc
și zborul
a închis în trepte
cenușa clipei
lăcrimată-n rug...

Ai fi putut
să sfarmi în pumni
durerea
ce te înconjoară
de-ai mai fi vrut
să-mi fii
să-ți fii
poftă de drum
și-n iarnă
numai primăvară...