un culoar constant pe care nu circuli decât printr-o
legătură de sânge și dacă se văd
nuanțele descrise în termeni vagi o percepție
dintr-un scaun al poliomielitei
și mâinile mereu căutând gâtul următorului pas
lovind sticla
controlând impuritățile fonetice
ale discursului

personajul a spus că mă cunoaște
pe poarta casei era o fotografie mare
câteva fraze decolorate sub gâtul meu
câteva raze de vară

nu intri acolo decât după ce visezi groaznic și vomiți
te învârți concentric și privești băltoacele supurând
sub talpa albă

m-a invitat să iau loc
dar vorbea cu sine

de ce ai nevoie de visceralitate domnule olmos
divorțul dumneata e o chestiune simplă
doar decibelii vărsați în fiecare duminică pe canal
luați de zoaiele orașului
acordați-vă pianul domnule
olmos

câte trei pleoape câte trei retine irizând frunzele de sub cap
paharele topite în umbră ca reptilele
se aude susurul culoarului și te ridici
a spus cineva un lucru
nu-mi amintesc dacă se întuneca dar urechea s-a îndreptat spre
crepuscul
ochiul a rămas în poală ca un copil cuminte
când pleci la plimbare
poți să pleci tot fiindcă nu mai impresionezi pe nimeni
domnule olmos

ești orb