Dulci șoapte îmi prelinge noaptea-n inimă,
Făcându-mă să uit de mine.
Pedestre gânduri rătăcite fără noimă,
Făcându-mă să uit de mine.

Reci picuri lăcrimiați de un alt mine,
Făcând uitarea o iertare.
Puternice tunete de vătămătoare furie,
Făcând uitarea o iertare.

Ascuțite glasuri dintr-o tobă moale,
Realizând în craniu negare.
Asurzitoare triluri ale morții viitoare,
Realizând în craniu negare.

Ducând putere la următorul „oare”,
Creionând mereu o întrebare.
Isprăvind haine luciri de soare,
Creionând mereu o întrebare.

Anulând un timp ce a trecut demult
Recitind memorii netrăite.
Găsind puterea ca în mine să le caut
Acele memorii netrăite...