îți vor spune
acele copite
trop trap
praful îl bat ca-n somn
tu trebuie să fii
bărbatul
cu fața arsă

spre nord
ar putea fi o nevastă cu ciorbă pe masă
în miros cuminte de rochie
de casă ce minte mâinile
tale goale

nori se aleargă flote
turbate
aduc
gândul
pe-o traiectorie
spre un satelit și-napoi
pe pământ
ciudat
e atât de pustiu doar calul e viu
și teama

dar
lumea e mică
destul de mică s-o ții în palmă
drumul se-ntinde la nesfârșit
în întuneric
înghețat
ochiul înghite
aventuri refugii absențe urgențe lașitate tristețe
plecări
tot
niște evadări
niște drumuri

copitele se opresc
dincolo de barieră
trecem
peste o altă lume

e un loc liber în viața ta
acolo ar fi trebuit să fie un război

mai devreme sau mai târziu