Să tot mergi pe drumuri fără să faci autostopul
căci inima nu știe să stea ?
Să-ți obosești trăirile feliate ca pâinea din vitrină,
să nu vezi alt drum punând pariu cu șansa ?
Să te vezi fără o nouă incertitudine
pe sticla cu două oglinzi a realității
și să te trezești brusc din somn ...
să te cațeri pe vechile idealuri
și pe undeva să simți că e mai bine
când dormi la capătul vreunui destin
fără picioare care să te doară de cât ai mers ...
și capeți zările unui nou început,
deși dincolo de tine e un paravan pentru ceilalți.
Din altă lume răsărit vei naște pe pervaz
dimineața, la o cafea și o țigară!