nu-ți risipi șansele
printre gratii
îți pui silueta prelung
am respirația grea
ar trebui să fie doar
o cafea, nu?

în clipa asta n-am pe nimeni
păstrează-te liberă pentru după-amiază
toate clasicele lipsă la apel
plus ochii tăi minunați îngeri destin
alegeri
bla bla
fără ghilimele
știți și voi chestiile astea

lipsa de îndrăzneală clătina ușurel
gene de vin
în pahare
răcnetele străzii se loveau
love changed everything
peste noi curg cuvintele
moi
ca niște perdele

aici nu mai e mult tu mult eu
deodată
mi-am dat seama
cum gândul se-ntinsese peste masă
îmi mângâia tălpile

stăteam înghesuită
în mijlocul pieptului
uitasem zidurile solide
uitasem
că surâd
aceleiași ore, aceluiași loc
altei direcții

uitasem