Dacă iei din afară un gând și un sentiment reciclabil, răsucindu-le
ca pe un fir de mărțișor sau ca pe-o amintire închisă, recuperată
dintr-un social friguros, ai putea să binevestești,
în continuă primăvară, lumea dinăuntrul tău.
așa cum face un copil care întreține și posedă timpul posac.
procedeul există doar pentru copii,
pentru ca ei să poată crește, altfel nu ar fi posibil
acest lucru previzibil…


mă opresc aici, cu toate că îmi propusesem să duc acest poem
pe câteva pagini.
te las să trăiești și, oricum, nici încredere nu am în marile teme prezentate într-o poezie.
așa că te las să trăiești...
nu trebuie să-mi spui că ești liber, știu asta mereu,
doar mă uit împrejur. altfel nici nu mi-aș putea schimba
direcția de mers.


oamenii sunt fluturi care zboară de foarte multe ori
în lumina răului care arde în ei.