Aripi de flacără uscată,
Din ceară-nălțându-se-n
Fiori de fum,
Aburi sălbatici de piatră
Mă-ncalță
Peste clipe ninse
Cu lacrimi de scrum.
Ferestrele-s plânse, haotic
Se sting printre umbre
Uscate în timp,
E aerul greu; mă sufoc
Și timpul mă-ngroapă subtil;
Lumina din mine
S-a stins;
În zbor de plâns
Sărutul nopții cade
Tremurând,
Să nu-mi srtivească visul,
Tăceri albastre,
Inundând prezentul,
Precar se-nlanțuie
Și dansul lor
Mă-nfioară;
Trupul meu cade
În leagănul golului
Îmbrățișare,
Praful din noi
Umezit
Se-mprăștie-n mireasmă
De lumină.