mi-a străpuns inima o andrea de lumină
dumnezeu îmi împletește călțuni
a tors lâna de pe oile zilei de luni
cea de-a șaptea îmi va fi căldură

învelește-mă iarnă a nimănui
eu sunt nebunul care cosește zăpadă
ies îngerii la gardul cerului să mă vadă
dezbrăcat de la suflet în jos

sprâncenele mele se miră a iarbă
de oamenii pufoși ascunși în palton
ei pun însoțitoarelor palma la ochi:
pardon!
vai, dragă, ce nesimțită e lumea la țară!

scuip într-o parte le strig
dau cu voi de pământ bă dau cu voi
v-arăt eu vouă îmi iau grâul înapoi
o să mâncați sărbători de sub unghii

vine o ciocârlie și îmi ciugule buzele
un lup îmi urlă în oase ca-n nai
cel mai politicos dintre ei ursul
mă întreabă: unde stai?
voi veni la primăvară să îți iau măduva

celelalte cuvinte am să le dau la bucată
unuia de s-a privatizat:
Poetul Srl
are un stand cu sentimente second hand
pentru neînțărcații la țâță de mâță