subțire dimineața se anunță în graba viselor
cearcăn de lună la ochiul cerului
ca o respirație de bătrân liniștea stă pe gura orei

animale cu pielea unsă de înțelesuri cețuri coboară
graba viselor se măsoară în lungul privirii
incertă tăietura dimineții lucește
sângele dă pe gura liniștii
luna se înghite cu ultimul zvâcnet al întunericului

orbii crestează atunci pe retina visului
realitate