secat mă simt
nici urmă de apă
în memorie
muchiile frunzelor
îngălbenite de sete
pământul își întinde
limba respirând greu
precum un câine
îmi scot emisferele cerebrale
mi le așez în fața
le aștern în brațe
căutându-le ploile
le disec în felii
și le arunc pământului
flămând și însetat.

24/09/2006 București