O mare-ntunecata , de-a soarelui lumina ,
O lume speriata , la idoli de se-nchina ,
O noapte luminoasa , de-a lunii alinare ,
Apocaliptic timp , sa vii sa-ti ceri iertare.

Un suflet parasit , de totul si-a pierdut ,
Un trup prea obosit , luat cu imprumut ,
Un vis ce-ai spulberat , in clipa despartirii
Toate-au fost pe rand , victime-ale iubirii.

O inima curata , dar plina de venin ,
O fața intristata , ce poart-a lumii chin ,
O mana-mbatranita , ce a simtit durere ,
Astea sunt pe lume , fiinte-i mele-avere.

Cu astea eu voi face , o lume doar a mea ,
Cu toate ca acum , imi stapanesc gandirea ,
Cu sufletul cladi-voi , o lume luminata ,
In care sa domneasca , poetul si iubirea.

De tot ce spun acum , e-a lumii nebunie ,
De nu voi mai putea , sa am ataraxie ,
De viata mea acum , nu are nici un rost ,
Mormantu-mi voi sapa , sa uit tot ce a fost.

Sa ma redau `napoi , pamantului inert ,
Sa stau in groapa mea , nicicand sa nu ma pierd ,
Sa visez o moarte , frumos chip al iubitei ,
Odata ca sa pot , sa tin pieptul dorintei.

Sa pot sa daruiesc , loc altei fiinte-n lume
Sa pot sa vad din nou , a Tatalui minune ,
Sa fiu al mortii fiu , sa am ura pe viata ,
Aici eu voi ajunge de-mi pierd a mea speranta.