Sunt pedepsit să scriu.
Cuvintele mele, complicate mecanisme ale răbdării,
locuiesc un ceas elvețian
- sufletul e pasărea care zboară
mereu din el,
zboară și se întoarce
nu știu de unde
căci eu n-am părăsit niciodată
golul timpului -
Cîștig sau pierd?
La sfîrșitul luptei,
mănușa nu mai încape
pe mîna celei care a aruncat-o.