ograda, salcâmii, cimitirul.
cât un pas mai sprinten de-al tău
între lumea asta și cealalată.
ai zis
pe mine, când mi-o fi,
să ma duceți pe la Crucile drumului
ocoliți,
să fie așa, ca un drum de-o oră.
cei din capul satului n-au grija asta
drumul lor e mai lung
apoi râpa de la mijoc
unde îi iau neamurile în brațe
cu sicriu cu tot să-i treacă dincolo.
are preotul răgaz pentru evanghelii.
la clopotul de strâsură pământul e alb.
uite cum stralucește, mamă, pe lumea asta.
iar tu parcă nu te-ai mai teme de gura pământului.
te-ai lepădat într-o noapte de toate fricile.
albă și mândră că pleci pe vreme bună de-acasă.