umbre strânse-n țurțuri clipesc
cu lacrimi coapte de ger
miroase a lumină
rugă
lumină
îmi acopăr genunchii cu oameni de zăpadă
le dăruiesc ochi de vată
din carnea mea le cos inimi
și buze
să-mi vărs sângele creionat de ani
prefer ajunul
la geana morții se nasc îngeri ce cântă colinde
în ajun
pot să-i răspund Cuvântului
și să-mi negociez bucata de umbră
ce va rătăci
oameni de zăpadă