Bagă-ți
mințile-n tălpi,
scoate-ți mâinile
din coloana vertebrală,
lasă-o să se îndoiască
cum vrea.
Dezleagă-ți inima,
rupe-i lanțurile,
lasă-i frâiele libere,
să zvâcnească,
să latre neîncetat
precum un câine turbat.
Oricum...
caravanele
merg mai departe
în acest deșert morbid.


26/11/2006 București