până la cer și înapoi tac sunt doar o rană strălucind printre alămurile nopții
uite mâna mea atinge-o nu vom fi nicicând linie unică a vieții din palmă
te-am văzut astă noapte pentru mine venind din depărtări un semn de întrebare
te aud strigându-mă
nu mai e nimeni aici

un pas încă unul departele ne aduce lumina zilei de astăzi doar el
iată cum cresc între noi păduri întunecoase populate cu animale de pradă
munți din a căror piatră vom ridica într-un târziu cetăți singurătăților noastre
câmpuri uscate doar vântul iubindu-le sumbru
te aud strigându-mă
nu mai e nimeni aici

intru prin poarta aceasta înaltă a gândului adorm aici o vreme neștiută de nimeni
chipul meu uimit desenat pe toate zidurile trec norii alene prin vis
te aud strigându-mă

și

nu mai e nimeni aici