o să fie bine

labele știau să tragă
împingeau burta în jos
în uterul prins prin interior copilul se rupea în căsuța
călduță

restul odăii se adaptase la acestă rană
e cert că toți murim
indiferent cum
tavanul era mult prea departe
așteptând
mucegaiul să crească
ca o ură
pe tăcute

sufletul scobea doar o gaură
o gaură în pereți
prin care țâșnesc icniturile
durerea izbea ritmic în
toate amintirile cu râsete
acceptând
pumnii
zvâcnetul
urletul

memoria se împachetează în folie de plastic
în drum spre ghenă
pe perete acasă stă înfiptă
c-o pioneză
o poza cu-n tu și-un eu râzând iubindu-se
până la capăt
trebuie să mergem mai departe
pentru că
sângele nu e decât o apă vie
apa spală tot

cu fularul până la nas
corcolește
melodia la nesfârșit
mișcă buzele uscate
mersul târăș spre totul va fi bine
tramvaiul hodorogind în dimineața rece
calcă
urmele tale
calde