azi l-am cumpărat pe Labiș pe o votcă
aștepta-ntr-un raft printre străini
ochii lui înfulgerați de gheață-mi
răscoleau sprânceana cu lumini

stupii morții strâng această miere
- trântore să fie dumnezeu? -
îmi suflam în palme să-ntorc pagini
degerat cuvântul său e greu

împrejurul iscodea cu ochi de șoareci
la nebunul așezat pe scări
se apropiau și parcă erau oameni
și se-ndepărtau scăzute lumânări

hai la mine-acasă Laie uite iarna
viscoli-va borta jilavă și gri
îmblăniții ăștia despuiați la suflet
n-au în ei uimire de copii

am să-i spun soției că-mi ești frate
dintr-un tată ce n-am cunoscut
c-a-nceput să-ningă-n poezie
și că-n rafturi singur ți-e urât

vom bea ceai cu rom mințind că bradul
care crește-n parc l-avem în casă
și în vârful lui vom pune steaua
frunții tale strălucind pe fruntea noastră