Paradisul eroilor


În mod sigur eroii se duc în alte ceruri,
nu e corect să împartă cu cei
în fotolii adormiți.
În locuri cu mai multă verdeață
și cu o liniște mare, compensatoare
pentru șuieratul ultimului glonte,
de moarte întrerupt.
Cum vor petrece ei secolele ce vin
așteptând învierea,
vor privi politicieni
așezând pioși și mincinoși,
pentru imagine,
coroane de flori.
Dacă sunt încă aici, sub iarbă,
vor privi vara
spre soarele țărânii,
laolaltă cu râmele autoctone.
S-a scurs atunci roua peste ele,
din trupuri căzute dimineața.
Sună goarna
adunarea eroilor,
ei nu vin la numărătoare.
Bat pas de defilare recruții
până la oasele de sub pămant
ajung vibratiile bocancilor.
Fug cârtițele uimite prin galerii.
Si atunci au fugit, de gemete,
neînțelgând după mii de ani
de liniște.
Neînțelegând se urcă și recruții
în camioane ce dispar
după ce limuzinele au trecut primele
spre șosea.
E iar liniște și milioane de flori
ale sorelui privesc spre apus.
Simțul ivirii din iarbă
se mai plimbă pe câmpuri,
și copiii satului aleargă printre cruci.