iertați-mă
vă rog frumos
de lipsa cuvântului
celui frumos
de verdele ierbii
cel plecat
de răsăritul din lucruri
ce l-am uitat
de liniștea sufletului
întoarsă pe dos
de plăselele zâmbetului
până la os
de căderea frunzei
adânc, printre coaste
de piatra din zidurile
amintirii noastre
de umbra de gând
neumblat printre astre
de rana cu sânge
din versurile aste