în raiul de siliciu al artiștilor fără copilărie
eu
Strâmbă-Cuvinte
țapinar de sensuri cu toporul drept
caligrafiez încă tăieturi pe hârtie

sunt o Bacterie-Rimă
mă adaptez mediului în care
se moare
din cauza mirosului de clor și alcool
dar se trăiește în stimă

aici omului simplu puțin îi pasă
de manolești
de maneliști
de pupincuriști
dar îl sfințesc pe Nichita
candelei veșnic aprinse îi sticlesc ochii
albaștri
împărtășania se face cu litra

aici vine
călător scuturându-și umerii de zăpadă
duhul rănilor de rostire
și nimeni
nimeni
nici cel mai bicisnic
cât timp se aude cântecul topindu-se
nu își iese din fire

în rai
alt hram – altă socoteală
limbarița e modă prostie sau boală
și toți critipeții cu sulă și calapod
nu sunt în stare să pingelească un nod

mint și se_mint înainte –
trăiască domnul președinte!

(aplauze... wow! beton! cool!
majoritarii au creierul rupt în
tre dinte)