Te-aștept de-o veșnicie să îmi vii
Cu-mbrățișări și sărutări
Și mă frământ în insomnii.
Iubirea mea târzie, mă omori!

Iubirea mea, nu sta afară-n ger,
În inimă, un loc ți-am pregătit!
Și chiar dacă te simți stingher,
La mine-n suflet, bine ai venit!

Aici, la mine parcă-i un cuptor!
Mă arde-n piept și asta tu o știi.
Mă perpelesc demult, de dor,
Dar n-am un cuib, să te pot împlini.

Și de atâta așteptat
Un cuib ce i-am promis:
Iubirea mea s-a transformat
În flori de gheață și în vis.

Fereastra o păzesc noapte și zi
Să nu le-atingă cineva.
Nici eu nu îndrăznesc să le mângâi,
Căci, le-aș topi cu răsuflarea mea.

Speranță, chin și bucurie
În miez de iarnă vă petrec.
Din visul făurit cu tine
În florile de gheață simt cum trec.

Și dintr-o lacrimă, la primăvară
S-or transforma în ghiocei
Când Soarele întâia oară
Se va-nclina sublim la ei.