mi-ați adus un scaun să șed
să mănânc și să vă povestesc
ce se mai întâmplă prin lume
dar eu n-am decât tăcerea și
ochii cine sunt eu să vă purtați
frumos cu mine câtă bucurie in
voi iscodindu-mă câte priviri
așteptând dar vă spun nu sunt
eu acela eu n-am limbă mi-ați
tăiat-o demult în pustie pe
când mâncam lapte și miere