mi-e poate timp și semn și teamă
să mă încred în tine mamă
și să-ți strig numele spre cer
cu glasul meu lupit de ger

îmi port izvorul printre pietre
fără palton și fără ghete
cum m-ai făcut: pielit cuvinte
pe care încă le țin minte

mă mai lovesc de câte-un pod
sparg burți de fiare mă deznod
și parcă alb printre coline
îl văd pe tata care vine