patul se umple de călători
pete de sânge îi indică locul râzător
viu al supliciului
era mereu ca și destinat neînțelegerii
de aceea se apleca servitor în fața nodurilor
să le răsucească ca pe încuietori
el păzitor de vise

credința îl dobora diminetile
cu piatra crescută
în cerul desenat al tavanului
pași de noapte se strecurau în drumul zilei
purta pe țeastă un păzitor de vise

limburile încercărilor nu erau apa grea
a porții
palid un monstru inghițea inima imposibilului
(lou e numele celei pe care a adormit-o)