îmi uitasem amnezia în taxi
fugile atârnau pe urme
de fapt îmi venea să plâng, mișa
să mă tăvălesc pe jos

lumea aleargă roșie
brațele-s pline cu fericire de sezon
în sensuri deturnate
odăile nu-s decât zăbrele pe-un câmp
toate draperiile și toate ferestrele goale
mi-aleargă nebunește
dinaintea ochilor

obosisem

dintr-odată
am nevoie de o sobă pântecoasă
ca un suflet de mamă
și de poveștile mele duse la nas
ca pe o pătură

visele făceau rotocoale în ochii de geam
și atunci m-am trezit
mi-ai mângâiat privirea
te-ai oprit din citit
când lumina a trecut în alte mâini
cuvintele
țineau în ele o putere
nemaivăzută

peste patul nefăcut stă cuminte mirosul
cald