Copilul rupe petale de margaretă
vesele ca dinții lui de lapte
mama cântă în aer la violină
soarele gâfâie în oglindă sacrificat
noaptea așază zăbrele la geam.
Viața pășește sfioasă printre tranșee
legănând la piept un copil de cârpă
Toamna se lungește la un pahar de lapte cu mătușa,
ÃŽngerii fac glume la sonerie
chițcăind obraznic
Sfântul din icoană și-a schimbat
privirea în altă parte.