eu, fratele geamăn al lui don quijotte
nu mai am idealuri
scot sabia la orice răscruce
sunt gata să arunc în aer ultimele mori de vânt
toți se visează pe cai mari, amețitori
numai eu mușc clipa cu dinții mai albi decât o fiară
ținându-mi răsuflarea
copleșit de emoția imperială
a lui ronaldhino
inundând mari bulevarde paulișta
locul geometric în care o infinită
herghelie de cai albi
își ascute potcoavele
își arată colții divini

numai eu fratele geamăn al don quijotte
umblu bezmetic printre ruinele lumii
imaginez o zi mai fabuloasă
decât toate dealurile din copilărie
când scuipam în sân toate noroacele
și vai, nu știam că don quijotte
fratele meu geamăn
mă mușcă mereu
cu dinți albi
precum o fiară