Din ochiul drept curge frenetic
Coniacul băut aseară
Dă-mi să beau!
O să răstorn rând pe rând toate cele 365 de zile
Din mirosul lor de vipere îndoliate
Clocește îmbătată de iluzii
mirarea că sunt

Fiecare casă e împăienjenită
Așa că rămân mereu pe dinafară
mi-am găsit totuși adăpost
pe strada cu 7 seri
aici nu e lumină degeaba
fiecare geam se poartă cu mănuși
picură rar din gene
lacrimi decojite
de alb.