Guri de văzduh cu laringe-n spirală
a deschis abisul spre mine
sfredelindu-mi sufletu-n bucăți
de pietre civile-nroșite în sânge
de jertfă, desculț pe vreascuri de rug
turbanul de foc desfăcut fluturând
ca o trenă, ca un giulgiu de țărână - sicriu -
demodat, fostul pântec, fosta mama,
fostul sân - fagur și stup, ochii albaștri,
părul blond, cârlionțat, cerul întunecat
înghite un zâmbet de înger inert și-l redă
milosteniei într-un fulger rânjit
ca un Hrist spânzurat în formă de “ Y “
în oribil district aborigenii haosului
și satrapi își expun în compendiu
prologul detenției veșnice, chibzuind
chipul slut urâțeniei în sclavia tăcerii
neostenit viermele roade carnea fecioarelor
și untdelemnul trecerii în clepsidra
neînserării, înveșnicirii
apocalipsei veacului nostru nocturn
scâncet de veac întunecat, eon
sfredelit în bucăți, sufletul meu
pe topogan în spirală prin guri de văzduh
sub aprigul ochi luciferic
hai hui prin abis