cred că iarna asta mă frânge de tot
în palme de stele, în alte zăpezi;
în parc statuile mă privesc suspect
și tropotul nostru mă frânge
încet.
iarna asta ai rătăcit prin zăpezi
și știm cu toții
că ninsori n-am mai plâns,
aș vrea să pot să rămân trecător sau
statuie
la mal de sărut.
iarna asta îmi răsfrânge iarna în mâini,
cu toți copacii desfrunziți de toamna aceea,
în care îngerii erau îngeri între ei.
cred că iarna asta mă frânge de tot
între palmele ei de copil;
prin parc statui se holbează suspect;
eu rămân acolo, la mal,
și ning neîntoarceri
încet.