Șuieră-n mine un vânt iernatic rece,
Mirosul bradului îmi adoarme părul -
Porțile nopții de argint închid cerul,
Praful de stele se-așterne-n zodiece.

Somn forțat mi-apasă pleoapele uscate,
Iar de-atâta scris și recitit trecutul
Obosit mi-e visul dus în neștiutul
Gândurilor, ce-au fost iubirii săpate.

Însetată-aștept destinul să dezlege
Blestemul drumurilor noastre opuse,
Apoi să deschidă lacătele puse
Trăirilor ce-au fost oprite prin lege.

Și atunci, iarna ce-mi spulberă-n fereastră
Să se prefacă-n primăvară de satin,
Sclipiri să-mi nască în inelul cu rubin,
În mine să inunde dragostea noastră.

Iar noi amândoi să fim stropul de ceară
Drept sigiliu-n rana inimii săpate,
Și un jurământ pentru eternitate
Născut ca pofta de sânge dintr-o fiară.