Îmi scrii cu ajutorul
Perfectului compus,
Din rînduri simt fiorul
Că tot ce-a fost s-a dus.

Îmi tremură genunchii
Cuvintele-ți mă frig,
Îmi ard adînc rărunchii
Durerea că nu-mi strig.

Vorbești de prețuire,
De un trecut promis,
Din care o amintire
Pastrezi doar ca prin vis.

Ca semn de mulțumire,
Cuvinte rînduiești,
Frumoasă-nlănțuire
Cum știi tu să–mpletești.

De unde cioburi să culeg
Ca să privesc iar vasu-ntreg?