Mă chemi din hrisovul cel tainic,
Găsit printre vechi amintiri,
Un gînd mă atrage șăgalnic
Să caut pierdute trăiri.

Cu teamă și nedumerire,
Deschid poarta către abis
Privesc, curioasă din fire,
La cartea trecutului scris.

Tu, azi, te ridici din nefire
Prin slove ce scris-ai atunci
Frumoasă, dar grea moștenire,
Cum lasă părinții la prunci.

Îmi scrii despre tine și mama
Mi-arăți prin cuvinte prea-dulci
Iubirea cum țese marama,
Trecutul aproape mi-aduci.

O mînă se-ntinde spre mine
În palma-i deschisă stă scris
O hartă ce-ndrumă la tine
S-ajung intr-o zi, ai promis.

Mai spune-mi a tale cuvinte
La poarta de visuri te strig
Te chem să îmi ieși înainte
Dar tu nu răspunzi și mi-e frig...

Să merg înainte spre tine,
Prea grele poteci de suit,
Să fug înapoi către mine,
Vîrtejuri de vînt au vuit.

Dar tu, suflet cald de lumină,
Mă-nvălui cu calm și firesc
Îți simt iar privirea senină
Dorind viața ta să trăiesc.

Iar dacă în noapte, privirea
Înalț către steaua din vis,
E doar ca să-ți văd mulțumirea
Știind că eu cred ce-ai promis