fulgii-acorduri cad leneș
peste pământul-vioară,
în timp ce, pe strunele timpului,
zeița cu trupul de gheață
apasă cu arcușul neantului.
un covor de neliniști
se-așterne în calea visului;
eu îl las în marginile sale
și pășesc înainte.
în a mea urmă,
zgomotele verbale acoperă
minunatele acorduri
ale tăcerii solidificate-n ninsoare.
doar spectatorii-copaci
și invidioasele păsări
mai ascultă, cuprinși de vrajă,
acordurile simfoniei în alb
a zăpezii.