am intrat aproape despuiat în oceanul meu de gânduri suflecându-mă până
aproape de umeri degetele-mi pipăiau excitate
fiecare ungher fiecare sertar uitat fiecare
obsesie răstignită pe cuierul
timpului

din ochiul meu mort atârnau răvășite frânturi de
vise ca pânzele de păianjen din vechile
morminte egiptene sau ca mațele unui
atentator sinucigaș în vârstă de doar cinci ani și
restul zile

mai târziu m-am trezit cu o fântână de
lacrimi sub privirea-mi tâmpă
vă implor ascultați-mi
degetele vă implor ascultați-mi
tăcerea

apoi a venit dimineața ca o pasăre mută ca un
cuib gol de rândunele de-atunci eu curg fără oprire înspre
muchiile prea
paralele ale tavanului biodegradabil ca un râu ostenit care de-abia așteaptă să se reverse
în sine

da a venit dimineața ca un
anotimp second-hand
da a venit dimineața însă nu înțeleg de ce poala mea au
venit zorile fără
mine