am ales trupul ăsta doar ca tu să mă recunoști te-am privit în toate viețile din care moartea ne arunca într-un noi cu care seamănăm din ce în ce mai tare

am îmbrăcat pentru a te întâlni toate straiele mi-am tăiat părul mi-am ascuns sânii am purtat semnul pe fiecare drum pe care l-am făcut sunt un soldat evadat care a îmbătrânit într-un corp străin

câteodată mă știu privind dintr-o mansardă poarta se deschide scârțâind alerg copiii îmi încurcă mersul tu intri îmi astupă gura un aer rece aceeași imagine îmi aduce fiecare dimineață

o câmpie întinsă păsări negre păzind un țipăt în gol nimic după

merg crengile îmi rănesc brațele doar aud pasul tău ținându-mi urma

claxoanele mașinilor tu la semafor aplecat deasupra mea ultima suflare se pierde în tine o altă viață de înghițit

nu mai tremur iubite mâinile mele sunt din ce în ce mai albe