Prin livezi aiurează vârtejuri de lujeri.

Ca-n Stupul lui Cela se risipesc visele
pe falezele de care se sparg valuri de plânset.

Ura se coace în lut
cum culorile în coada păunilor.

Abel vâslește pe lună
printre sloiuri de gheață
maculând cu vaiere fratricide
permanența rotundă a nopții.

Orășenii își pun la uscat cămășile de nuntă
pe garduri de sârmă ghimpată
și dorm pe sub ziduri sfârtecate de gloanțe.

Doamne,
nu mai îngădui îngerilor de zi
să-ncalece cai
ce zdrobesc tiparele ierbii.




















Anges de jour

Les tourbillons de tiges ahurissent dans les vergers.

Les rêves s’éparpillent comme dans « La ruche » de Cela
sur les falaises dont se brisent les vagues de sanglots.

La haine mûrit dans l’argile
pareil aux couleurs dans la queue des paons.

Abel rame sur la lune
parmi les glacières errantes
et salit la permanence ronde de la nuit
à des gémissements fratricides.

Les citadins sèchent les chemises de noce
sur des barbelés
et dorment sous les murs troués de balles.

Dieu Tout - Puissant,
arrête les anges de jour
de chevaucher des montures
qui anéantissent les matrices de l’herbe.