își linge blidul răsucește biciul
de întâmplări prin amintirea-i flască
stă la azil un gol prin ochi se cască
se vede pur pe când era doar piciul
purtând pe creștet o zbanghie bască
îl răvășește-n nopți prelungi supliciul
că-și poartă-n vid și-n schimnicie viciul
un nod e-n gât și gura ca de iască
cenușa spaimei leneș se prelinge
prin căptușeli de biruit bărbat
iar duhul morții știe-n trup că-nvinge
și umbrele prin pori s-au dilatat
mai simte vag un tremur cum îl linge
și-o cicatrice-n carne i-a crăpat


10 septembrie 2006