degetele îți crapă de frig atât de ușor
uneori tremuri de frică și-mi spui că vezi mai departe
ochii tăi sunt săgeți ieșite din lacuri
spre păsări ce nu-s învățate să fugă

lângă cântecul tău sălbăticiunile vin
și uită să plângă visându-ți mâinile răcoroase

ades colindăm după ploaie pădurea
dincolo de care se-ncumetă numai munții albaștri
tu știi să alegi ciupercile eu le mănânc de departe
ca pe minunile ce apar la capătul dorinței
când se atinge de cer

întindem brațul cu ochii închiși
și-ndată ne stropește un luminiș:
tu râzi și toate bat din palme

ne-ntindem pătura și ne lăsăm în voia
liniștii cu miros înțepător de brad
adormim mână în mână, escaladați de furnici

odată ne-a prins o furtună am alergat
până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt
atunci am pierdut frica de apă

în ochii tăi culorile vin pe furiș
să se spele de noapte

Domnul ne leagănă pașii atât de ușor
hai la răscruce, ne-așteaptă, ne va tăia cărarea
ca pe-o șuviță aurie de singurătate