sunt satul de tine poete.
m-am saturat de tampeniile pe care le indrugi in fiecare noapte - ganduri si soapte obscure, obscene, vulgare - inainte s-adorm, cand ma duc la culcare, te regasesc zambidu-mi placid din oglinda ochilor ei si mi se pare ca vrei sa adormi o data cu mine.
m-am saturat de tine.
poete.
in mintea cetoasa doar pete, pe aripi nu ai mai nimic desenat. si mai esti si ciudat... te uiti la tine in oglinda ochilor ei si nu-ti vine sa crezi ca existi, esti vesel, esti trist, esti plin de de cuvinte, esti atat de tacut... ma lasi s-o iubesc, ma obligi s-o sarut, apoi ma izbesti cu tampla de nori si-mi spui s-o reneg. Si vrei sa-nteleg...
poete-s satul.
as vrea sa-ti revi, sa scrii proza, sa STII. as vrea sa-ntelegi TU ca lumea-i facuta din pamant si nisip, sa-ncetezi sa mai urli, iar eu sa mai tip... as vrea sa iubesti ca si mine, fara versuri si rime. as vrea sa te scot la o bere, tu sa-mi spui vreun banc vechi si prost iar eu sa m-amuz fara rost. apoi sa te iau, sa te leg, sa te-ndoi, sa te-ascund undeva si-acolo sa stai.
as vrea sa incep sa te am, sa-ncetezi sa ma ai.