La tarmul Marii noastre negre,
Cu ganduri triste vin, cu dor.
Doar pescarusi-n zboruri repezi,
Se-aud tipand sfasietor.

E toamna si nisipu-i rece,
Nimic nu e cum era ieri,
E dureros cum timpul trece,
Iar vantul plimba adieri.

Nelinistea ce nu-mi da pace,
M-aduce-aici pe inserat,
Si nu stiu cine mai reface
Ce-a fost candva adevarat?

E-atat de greu sa-ti duci amarul,
Si nu mai stii de ce traiesti,
Cand nu ai fost decat actorul,
Ce rolul nu ti-l amintesti.

Acum un an ai fost eroul
Si lumea-ntreaga te stima,
Dar azi se-aude doar ecoul
Si asta-ti frange inima.

Nu poti ramane-n varf o viata,
Alunecusu-i pentru toti,
Dar nu iti pierde-a ta speranta,
Sa urci din nou inca mai poti.

Conteaza doar sa ai dorinta,
Iubirea nu o-ndeparta
Si iti mai trebui si credinta
S-aduci lumina-n calea ta.