ochi de înger

iubirea îmi e icoană
într-o ruină de perete
singurul rămas ,
o fereastră fără geam

un ochi de înger
spre albastrul vieții ce o am,
cu întrebări şi gânduri.
icoană, fără glas.

nu mi-a răspuns:'' de ce?''
e doar un Sfânt ce i s-a poruncit
să se arate, într-un ceas.
nu cer nimic, nu am nimic de oferit,
icoană doar, ce mi-a rămas!

mi-am îmbrăcat costumul
de trup de pasăre,
să invit îngerul mai sus spre lumină,
a rămas neclintit
dar m-a luat de mînă,

mi-am ridicat degetele spre fereastră,
să simt, să ating icoana albastră,
degetele sufletului au trăit iubire,
degetele trupului au simțit împlinire.

am rămas eu, fără costume alese
cu un ochi de înger într-un perete,
cu iubirea între degete ,
cu timpul o voi pierde ?

să te arăți iar, aşa in tăcere
să-mi privesc albastrul cu speranță mereu,
mă voi îmbrăca in costume, alese,....,
voi fi eu.

ochi de înger, icoană, fereastră,
acum.......................
îmi eşti aproape
indiferent de drum

iubire, ochi de înger, icoană
fereastră, perete în ruină
sunt eu în dimineți tîrzii
sunt eu şi îți voi mai vorbi