acum o știu
depășind luciul după-amiezii
cu sânge rece

alte glasuri
alte zâmbete
plutind peste casele orașului
ca o veste
ca o veste
fină
despre soartă

olea
singurătatea
dacăarputeasta
nemișcată
în lumina pe care o porți
ca un fotograf pretențios
tot ar rămâne ceva în afară
de o imagine

nimeni nu e demn de milă învingător victimă
în toată afacerea asta
aș putea încerca să fim oameni obișnuiți
într-o trecere
strâng în mână
păstrez de aproape de atât
de departe
o respirație


uneori te uiți la mine