Lăsați-mă să ies!... cărări ascunse
Și-un labirint în altul se încheie
Sunt mii de uși din foi și chei-condeie
Sub pavăza tăcerii toate puse.

Cadențe de ecou lovesc pereții-
Oglinzi ce-n veci nu pot să le pătrundă
Și-apoi se pierd în ascunziș de undă
Și dintre sunet-mimi își strâng adepții.

În urmă adâncit stârnesc mirare
Când evadând, par unor șoapte... Noe
Ducându-le în lume, pieritoare

Răsar, apun ca și măreața Troie!
Știți... cea mai cruntă, rece închisoare
E cea în care stăm de bunăvoie...